Pragul morţii

Există, în momentul de faţă, mii de relatări făcute de oameni de diferite religii, clase sociale şi naţionalităţi, privind experienţele din pragul morţii. Acestea ajuta la aruncarea unei priviri sumare dincolo de limitele acestei lumi, şi la înţelegerea a ce anume este de fapt această misterioasă Lume de Dincolo. S-a afirmat că aceste relatări sunt viziuni ascunse şi indiscrete furate unei realităţi care nu ne este accesibilă până în pragul morţii.

Aflându-se în pragul morţii, dar reuşind să se salveze, fie printr-un miracol, fie datorită tehnicilor de reanimare moderne, aceşti „reveniţi” – care au trăit experienţa morţii iminente – întorcându-se, nu cu o viziune a neantului, cum ar putea crede materialiştii, ci a unui Altceva, clar întrevăzut şi descris ca o călătorie în altă lume – au văzut oare, precum Orfeu, intrarea în regatul morţii.

Următorul caz tipic este relatat în primul buletin al Asociaţiei Internaţionale pentru studiul stărilor ce apar în preajma morţii.

Domnul Chouraki a fost foarte grav accidentat pe o autostradă. Ca urmare a şocului el a rămas şapte ore în comă, trăind o experienţă uluitoare. Iată ce a povestit mai târziu: „Am avut o veritabilă viziune a morţii, simţind la început o separare de propriul meu trup. Mi-am văzut corpul inert... apoi un fel de tunel în care eram atras fără a mă putea opune. La capătul acestui tunel strălucea o lumină foarte vie... Mi-am văzut viaţa, derulându-se în întregime în faţa ochilor, în secvenţe extrem de rapide şi am simţit dorinţa foarte intensă de a mă agăţa de ea. Îmi este foarte clar acum că numai astfel am putut reveni din comă.”

Acest gen de mărturisiri, rezervate altădată doar revistelor medicale specializate, ar fi rămas necunoscute marelui public fără opera doctorului Raymond Moody. Ele au fost prezentate într-o carte publicată în 1975, carte ce s-a bucurat de un imens succes. Publicată într-un tiraj de 3,5 milioane de exemplare şi vândută în întreaga lume, cartea sa „Viaţa de după moarte” a jucat rolul unui revelator; reacţiile au fost atât de intense şi de numeroase încât [...]

[continuarea articolului o puteţi găsi la http://www.anticariat-esoteric.ro/html/pragul_mortii.html , de unde puteţi de asemenea şi comanda cărţi şi materiale video cu privire la experienţele din pragul morţii (Near-Death Experience, în limba engleză), atât în limba română cât şi în limba engleză]

Planurile astrale

Convingerea celor ce studiază planurile subtile ale acestei lumi este că, dincolo de planul fizic există şi mai multe alte planuri astrale, iar oamenii, la fel, dincolo de trupul fizic posedă şi alte corpuri, alcătuite din materii mult mai fine decât cea grosieră (astfel, există corpul astral, corpul cauzal etc.). Corpul „fluidic" sau „eteric” coincide în timp real cu corpul fizic. Imaterial şi, totuşi, uneori vizibil, corpul eteric (astral) poate să se detaşeze temporar de corpul fizic şi să exploreze lumea astrală, care este împărţită la rândul ei pe mai multe nivele de vibraţie, începând cu planurile infernale şi ajungând până la cele paradisiace. De aceste două corpuri se distinge „corpul cauzal" - cu totul imaterial - care ar uni existenţele noastre diverse dincolo de reîncarnări succesive. Mistica, la rândul ei, postulează un corp „glorios" sau un „corp de glorie" care este strălucitor şi care nu se sinchiseşte de obstacolele materiale.

Dar această diviziune a cunoscut schimbări după autori şi doctrine. Astfel, fiinţa omenească ar fi constituită din trei părţi: corpul fizic, sufletul si corpul astral. Corpul fizic este materie pură şi, în consecinţă, e supus trecerii şi putrezirii. Sufletul ţine de planul divin. Cât despre corpul astral, el se situează într-o zonă intermediară şi favorizează relaţiile între lumea vizibilă si cea invizibilă.

Este motivul pentru care în vis, transă şi stări secundare, anumite fiinţe privilegiate, precum prezicătorii şi mediumurile, au posibilitatea de a intra în contact cu planul astral, care permite toate fenomenele descrise de parapsihologie: bilocaţie, clarviziune, telepatie, acţiune la distanţă etc. Ieşirile „în astral" permit, de asemenea, [...]

[continuarea articolului o puteţi găsi la http://www.anticariat-esoteric.ro/html/planuri_astrale.html , de unde puteţi de asemenea şi comanda cărţi şi materiale video cu privire la planurile astrale, atât în limba română cât şi în limba engleză]

Pãgânism

Păgânismul (din latinescul paganus, care înseamnă locuitor la ţară, rustic) este termenul generic folosit pentru a descrie religiile şi practicile spirituale ale Europei pre-creştine şi, prin extensie, un termen folosit pentru a descrie toate tradiţiile politeiste sau popular-folclorice din întreaga lume, privite fiind printr-o prismă creştină sau occidentală. Termenul mai are şi alte semnificaţii, deşi, din perspectivă occidentală, are conotaţiile moderne ale unei credinţe cu practici politeiste, spiritualiste, animiste sau şamanice, aici fiind incluse şi religiile neo-păgâne.

Termenul a fost mult extins, pentru a putea circumscrie toate religiile ce se află în afara grupului monoteist al iudaismului, creştinismului şi islamului. Acest grup definit în felul acesta include aproapte toate religiile orientale, religiile sau mitologiile amerindiene, precum şi religiile etnice în general. Cu toate acestea, definiţiile mai restrânse nu vor include toate religiile lumii, ci limitează termenul la curente locale sau rurale care nu sunt organizate precum religiile civile. Acest lucru este făcut prin sublinierea caracteristicilor tradiţiilor păgâne, care constau în absenţa prozelitismului şi prezenţa unei mitologii vii care explică practicile religioase curente.

Termenul "păgân" este o adaptare creştină a ebraicului "nochn" (arian, ne-evreu), iar printre occidentalii monoteişti are aceeaşi conotaţie peiorativă precum kafir sau mushrik (necredincios, ghiaur) în Islam. Din acest motiv, etnologii evită să folosească termenul "păgânism" şi înţelesurile sale nesigure şi variate atunci când se referă la credinţe tradiţionale sau istorice, preferând categorizări mai precise cum ar fi politeism, şamanism, panteism sau animism; există totuşi critici cu privire la folosirea acestor termeni, ce susţin ca acestea sunt doar aspecte pe care credinţele diferite doar le împărtăşesc şi care nu denotă ele însele religiile în cauză.

Începând cu sfârşitul secolului XX, "păgân" sau "păgânism" a început să fie larg folosit de către aderenţii credinţelor neo-păgâne pentru a se autonumi. În consecinţă, diverşi erudiţi moderni au început să aplice termenul la trei grupuri distincte de credinţe: politeismul istoric (cum ar fi politeismul celtic sau păgânismul nordic), religiile populare/etnice/indigene (cum ar fi religia populară chineză sau religia tradiţională africană) şi neo-păgânismul (cum ar fi Wicca sau neo-păgânismul germanic) [...]

[Accesati http://www.anticariat-esoteric.ro/html/paganism.html , pentru o bibliografie extinsa cu privere la pãgânism, atât în limba română cât şi în limba engleză.]

Parapsihologia

Termenul de „parapsihologie” a fost utilizat pentru prima dată de germanul Max Dessoir în 1889. După americanul Joseph Banks Rhine (1895-1980), parapsihologia se defineşte ca o ramură a ştiinţei, care detectează şi analizează facultăţile datorită cărora o fiinţă umană (sau chiar un animal) intră în contact cu mediul - sau chiar îl modifică - fără ajutorul simţurilor sau al muşchilor săi. Astfel, parapsihologia este subîmpărţită în două mari ramuri: 1. percepţiile extra-senzoriale, unde putem enumera telepatia, clarviziunea, claraudiţia, precogniţia, postcogniţia şi psihometria; şi 2. capacităţile paranormale: psihokinezia (telekinezia), pirokinezia, experienţele extracorporale, experienţele în apropierea morţii, reîncarnarea şi capacităţile mediumice. Dacă, mulţumită lui Rhine, punerea în lumină a percepţiei extrasenzoriale şi a psihokineziei este bine stabilită, cauza şi geneza lor rămân încă obscure. Se poate astfel constata, alături de Charles Richet, că „nu există încă nici o ipoteză serioasă de prezentat. [...] La ora actuală sunt încă multe tenebre."

Dacă sunt examinate începuturile parapsihologiei, trebuie remarcat, mai întâi, că aceasta a fost elaborată în cadrul spiritismului. Ea n-ar putea fi deci disociată de acesta, pentru că s-a constituit cu scopul de a asigura experimental realitatea materială a manifestărilor induse de spiritism care avea nevoie de o cauţiune ştiinţifică pentru a-şi fundamenta, în mod pozitiv, aparatul său dogmatic. De unde importanţa acordată mediumilor desemnaţi să stabilească obiectiv comunicarea între lumea spiritelor şi a celor vii. Încă din 1857, sub pana lui Allan Kardec, principalul lui doctrinar, spiritismul se prezintă ca o „religie ştiinţifică", susceptibilă de a fi demonstrată după un protocol folosit în ştiinţele naturii.

După cum se vede, naşterea parapsihologiei se datorează atât spiritismului, cât şi pozitivismului cu care este contemporană. (Mulţi pozitivişti, precum Lombroso, Morselli, Camille Flammarion şi alţii câţiva, vor deveni de altfel spiritişti înfocaţi fără ca ei să simtă contradicţii în demersul lor.) Atâta vreme cât mesele vorbitoare nu puneau în cauză în mod spectaculos legile fizice care începeau să facă obiectul unui larg consens al maselor, nu s-a pus chestiunea dacă e oportună sau nu o disciplină „ştiinţifică" special consacrată fenomenelor numite (ulterior) paranormale. Din clipa în care, totuşi, mesele au început să se rotească, mediumii să producă teletransferuri şi ectoplasme sau spiritismul să se declare „religie ştiinţifică", a apărut necesitatea unei legitimări cvasiontologice: din punct de vedere istoric s-a instaurat o împărţire nouă între subiectiv şi obiectiv, iar parapsihologia s-a născut tocmai din această dihotomie conceptuală, de neconceput mai înainte, cel puţin sub aspectul [...]

[continuarea articolului o puteţi găsi la http://www.anticariat-esoteric.ro/html/parapsihologie.html , de unde puteţi de asemenea şi comanda cărţi şi materiale video din diverse domenii ale parapsihologiei, atât în limba română cât şi în limba engleză]

Orient

Orientul a reprezentat din timpuri străvechi un tezaur de spiritualitate de o profunzime neegalată de-a lungul secolelor decât de foarte puţine alte sisteme filosofico-religioase. Aici a fost locul în care s-a născut o mentalitate deosebită, de o specificitate care îi garatează calitatea superioară. În sânul unor sisteme cum sunt yoga, taoismul, hinduismul, buddhismul zen şi tibetan, tantrismul, samkhya, brahmanismul sau viziunea upanishadică, a prins contur o perspectivă asupra vieţii care, depăşind limitele ei esenţiale de spiritualitate, prezintă o calitate estetică remarcabilă. Această calitate este de regăsit cel puţin în vechile tradiţii artizanale chineze, în vestimentaţia japoneză, în ikebana sau în obiectele de cult indiene şi tibetane, dar în mod deosebit ea se face simţită în leit-motivul acestor culturi - pacea lăuntrică, beatitudinea.

Ceea ce uneşte toate aceste sisteme filosofico-religioase şi le conferă specificitatea este în primul rând spiritul oriental pasiv contemplativ, care urmăreşte frângerea graniţelor materiale şi psihice ce izolează individualitatea de restul universului, univers perceput ca fiind un întreg subtil (de cele mai multe ori tradus prin energie) şi perfect conştient. Lupta acestor sisteme este, aşadar, de a trece dincolo de categoriile mentale comune, de a opera o ruptură în conştiinţa ignorantă cotidiană şi în raţionalitatea sterilă şi limitată a omului de “bun simţ”. Toată această luptă, privită dintr-o perspectivă generică, are o motivaţie extrem de precisă, care rezidă în nevoia spiritului oriental de a se situa în Adevăr şi în Realitate şi de a se elibera astfel de suferinţa existenţei nedesăvârşite.

Depăşirea categoriilor cognitive normale nu este posibilă decât printr-o situare în afara lor, în punctul arhimedic al conştiinţei divine regăsibile în sinele fiecărui om. Astfel, în sistemele caracterizate printr-un grad ridicat de impersonalism (buddhism, samkhya), practica este mai degrabă o non-acţiune, de abandonare treptată a funcţiilor umane, prin absintenţă, detaşare sau chiar prin exersarea spiritualizării lor până la transfigurare (tantrism). În ceea ce priveşte sistemele în cadrul cărora [...]

[continuarea articolului o puteţi găsi la http://www.anticariat-esoteric.ro/html/orient.html , de unde puteţi de asemenea şi comanda cărţi şi materiale video despre spiritualitatea orientală, atât în limba română cât şi în limba engleză]

Ocultismul

“Ştiinţele oculte” cuprind mai multe discipline distincte: vrăjitoria, magia, chiromanţia, tarotul etc. E dificil, totuşi, de alcătuit o clasificare riguroasă, si anume din două motive. Mai întâi, fiindcă în acest domeniu domneşte adeseori confuzia. Apoi, si mai ales, pentru că despărţirea în discipline distincte nu poate fi definitivă, ca în „ştiinţele profane". Se ştie ce sunt chimia, fizica, biologia — sau cel puţin se cunosc diferenţele dintre ele şi particularităţile lor. În schimb, între alchimie si magie frontiera este nesigură. Se pare chiar că distincţia ar fi relativă. Alchimia şi astrologia „lucrează" asupra aceluiaşi obiect: planetele sau metalele. O anumită planetă corespunde într-adevăr unui anumit metal (şi chiar unui anumit număr) — punctul de vedere constituind nuanţa dintre demersuri. Astrologia consideră lucrurile la nivelul macrocosmosului (nivelul Universului); alchimia la acela al microcosmosului (nivelul subiectului).

Se va spune că alchimia si astrologia urmăresc scopuri diferite: transformarea plumbului în aur în cazul uneia şi prezicerile în cazul celeilalte. Trebuie însă avut în vedere că plumbul, aurul sau prezicerea se cuvine a fi considerate în accepţiunea lor simbolică. Ne-am înşela amarnic dacă am rămâne la planul ,,profan". În al doilea rând, trebuie mai ales să înţelegem că orice disciplină hermetică urmăreşte să modifice, să „transmute", să „reabiliteze" lucrurile. Astrologia, în accepţia ei iniţială, nu înseamnă simplă contemplare a unui destin, ci înţelegere şi acţiune.

Obiectul hermetismului se aseamănă din punct de vedere metodologic cu acela al fenomenologiei husserliene. Nu există fiinţa (eul, subiectul), nici lumea (obiectivul). Există doar fiinţa-în-lume. Fiindcă fiinţa este o fiinţă amestecată: în acelaşi timp intimitate extremă şi ultimă cosmicitate.

Se poate conchide că disciplinele hermetismului se aseamănă şi se unesc prin metodele lor, dar se deosebesc prin dimensiunea universului pe care se străduiesc să-l determine şi în acelaşi timp să-l viseze. Presimţirea diferitelor direcţii cere o anume familiarizare cu demersul. Pentru un primitiv, nuanţele ce reies de la sine între genetică şi fizica nucleară sunt absolut derizorii! Fiindcă lui îi lipseşte cultura ştiinţifică. Aşa cum îi lipseşte profanului o cultură hermetică. În schimb, metodele şi conceptele se lasă uşor înţelese, fie şi numai când [...]

[continuarea articolului o puteţi găsi la http://www.anticariat-esoteric.ro/html/ocultism.html , de unde puteţi de asemenea şi comanda cărţi şi materiale video despre ocultism, atât în limba română cât şi în limba engleză]

NLP (Programarea Neuro-Lingvistica)

NLP-ul (Programarea Neuro-Lingvistică), este considerat la ora actuală unul dintre cele mai eficiente sisteme de îmbunătăţire a comunicării, de dezvoltare personală şi psihoterapeutic. Acesta este rezultatul muncii susţinute a doi oameni de ştiinţă americani: Grinder şi Bandler.

John Grinder - profesor de lingvistică la Universitatea din Santa Cruz - şi Richard Bandler - cercetător în domeniul informaticii, interesat de psihologie - au iniţiat în anii '70 un program de studiu prin care au dorit să afle în ce mod reuşesc psihoterapeuţii să schimbe convingerile pacienţilor lor, oferindu-le noi perspective şi modalităţi de reacţie. Munca lor a inclus analiza a sute de înregistrări ale unor şedinţe de terapie realizate de cei mai buni psihiatri ai vremii: Erickson, Satir, Pearls.
Iniţial, cei doi şi-au pus rezultatele la dispoziţia terapeuţilor, pentru ca aceştia să-şi îmbunătăţească performanţele. Ulterior, ei au realizat că sistemul înseamnă mai mult decât atât şi poate fi prezentat într-o formă accesibilă oricărei persoane inteligente, pentru ca aceasta să se poată cunoaşte pe sine mult mai bine şi să ştie cum să comunice eficient cu ceilalţi. La ora actuală, în domeniul NLP se prezintă două perspective: o abordare completă şi sistematică (care se întinde pe parcursul mai multor ani, trecând prin diferite grade de absolvire) şi cursuri tematice de scurtă durată (de la câteva zile, la câteva săptămâni, în care se asimilează anumite tehnici adaptate scopului propus, dar persoana nu devine un expert NLP).

Specialiştii NLP afirmă că există, adesea, o mare diferenţă între ceea ce facem şi trăim şi ceea ce am putea face şi am putea trăi. De aceea, întrebarea pe care şi-au pus-o a fost următoarea: "Cum putem să reducem această diferenţă, astfel încât să ne trăim întregul potenţial şi care este modul înţelept de a trăi împreună?"

Fiecare om este unic, dar, în acelaşi timp, fiecare om este şi asemenea celorlalţi. De-a lungul timpului, cei curioşi au căutat şi au găsit modele şi structuri generale, care să funcţioneze în orice situaţie particulară, pentru [...]

[continuarea articolului o puteţi găsi la http://www.anticariat-esoteric.ro/html/nlp.html , de unde puteţi de asemenea şi comanda cărţi şi materiale video despre NLP, atât în limba română cât şi în limba engleză]